România screenează 9% din femei. Media europeană e 60%. Ce plătim pentru asta?

Publicat în iunie 2026 | Dr. Lucian Rușitoru — Chirurg mamar, Spitalul Memorial Băneasa

Există o cifră pe care o știu pe de rost și care mă deranjează de fiecare dată când o rostesc.

9%.

Atât din femeile din România care ar trebui să facă screening mamografic îl fac efectiv. Media Uniunii Europene e de 60%. Suntem ultimii din UE la acest capitol — și nu e o distanță mică față de penultimul loc.

Nu sunt statistici abstracte pentru mine. Le văd în cabinet, săptămână de săptămână.

Ce înseamnă 9% în viața reală

Înseamnă că din 100 de femei care ar trebui să vină la o mamografie de control, 91 nu vin.

Unele nu știu că ar trebui. Altele știu, dar amână. Câteva au încercat să se programeze în sistemul public și s-au lovit de liste de așteptare lungi sau de aparatură indisponibilă.

Rezultatul e același, indiferent de motiv: boala e găsită mai târziu.

Iar asta are consecințe concrete:

— Rata de supraviețuire la 5 ani în România este de aproximativ 75%. Media europeană: 82%.
— Mortalitatea prin cancer de sân în România este ușor peste media UE, deși incidența e sub medie.
— Adică avem mai puține cazuri, dar mai multe decese proporțional. Paradoxul diagnosticului tardiv.

De ce amână femeile

Am pus această întrebare de sute de ori, în cabinet, după ce am aflat că o pacientă știa de ceva timp că ceva nu e în regulă și tot nu venise.

Răspunsurile se repetă:

„Nu mă durea nimic." Aceasta e cea mai frecventă. Și cel mai periculos mit despre cancerul de sân: că doare. Nu doare, în stadiile timpurii. Tocmai de aceea e periculos — nu anunță.

„Am crezut că trece." Un nodul nou nu trece. Se poate stabiliza, se poate micșora, dar nu dispare fără evaluare medicală.

„Mi-a fost frică să nu găsesc ceva." Înțeleg logica. Dar e o logică care lucrează împotriva ta. Nu știrea îți schimbă viața — momentul în care o afli e cel care face diferența.

„Nu am știut că trebuie să fac și mamografie, nu doar ecografie." Ecografia și mamografia nu se exclud — se completează. Una vede ce cealaltă nu vede, în funcție de structura sânului și de vârstă.

Ce s-a schimbat în 2025-2026

Vestea mai bună: România a făcut pași concreți în ultimii ani.

Prin Programul Sănătate 2021-2027, cofinanțat din fonduri europene, au fost alocate resurse pentru screening regional pentru cancerul de sân. Nu e un program național complet — nu suntem acolo — dar e un început real.

Planul Național de Prevenire și Combatere a Cancerului prevede introducerea unui program național de screening sistematic pentru cancerul de sân. Implementarea e lentă, dar direcția e corectă.

Ce nu s-a schimbat: accesul real al femeilor la aceste servicii. Programele există pe hârtie. Ajung la femei — mai puțin.

Ce poți face tu, acum

Nu trebuie să aștepți un program național ca să îți faci un control. Poți veni oricând, fără bilet de trimitere, fără listă de așteptare.

Ecografie mamară — recomandată anual de la 18 ani. Rapidă, nedureroasă, fără iradiere.

Mamografie — recomandată de la 40 de ani, la 1-2 ani, în funcție de structura sânului și de istoricul personal. Nu înlocuiește ecografia — o completează.

Consult de specialitate — dacă ai observat orice modificare, dacă ai în familie cazuri de cancer mamar sau ovarian, sau dacă pur și simplu nu ai mai fost la un control de mai mult de un an.

Concluzie

9% e o cifră îngrijorătoare. Dar ea nu se schimbă prin politici publice singure. Se schimbă femeie cu femeie, decizie cu decizie.

Tu poți fi una dintre femeile care nu ajung în acea statistică. Alegerea e simplă — și e a ta.

Surse: OECD/European Commission — Romania: Country Cancer Profile 2025 | Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC) — Raport prevenție cancer de sân, 2025 | Direcția de Sănătate Publică — Săptămâna Europeană de Luptă Împotriva Cancerului, mai 2026